Psihoterapia şi Consilierea Literară in abordările integrativ-eclectice
de Cristi Giambasu, MASTER Consiliere Scolara si Dezvoltarea Carierei, Curs Teoria generala a consilierii, anul I
Ce este psihoterapia şi consilierea literară?
Descoperita de catre mine anul trecut, psihoterapia si consilierea literara abordeaza vindecarea pacientului/clientului prin mijloace literare (genurile literare: epic, liric sau dramaturgic). Clientul primeste sau i se citeste un text (fragment dintr-o carte) din partea psihologului. Fragmentul trebuie sa fie reprezentativ problemelor cu care se confrunta persoana in cauza.
Scurt istoric al psihologiei literare şi psihoterapiei literare
Morgan Andrew Robertson a publicat în 1898 nuvela Futility (Inutilitate), cunoscută un veac mai târziu sub denumirea de Scufundarea Titanului, în care povestea despre cum vasul Titan, în urma ciornirii de un iceberg din nordul Oceanului Atlantic, a cauzat moartea a mii de oameni. Persoane de renume, elite din Regatul Unit şi nu numai, au decedat într-o noapte din luna aprilie. În 1912 vaporul RMS Titanic s-a izbit de un iceberg din Oceanul Atalantic, scenariul verosimil s-a adeverit.
Jules Verne, celebrul scriitor francez, a scris despre un submarin cu motor electric în 1869 (20.000 de leghe sub mări), ca în 1896 inventatorul american de origine irlandeză, John Philip Holland, a pus bazele primului model descris de autor USS Holland. Pe data de 11 Aprilie 1900 deja circula în apele tulburi ale războiului civil. Jules Gabriel Verne a scris în 1872 despre cum un om poate călători în jurul lumii în 80 de zile (Ocolul Pământului în 80 de Zile) într-un balon heliomatic. Fizicianul Auguste Piccard, în 1932 zboară pentru prima oară cu balonul echipat într-o cabină, atingând 16.201 m.
George Orwell, comentator radio BBC, reporter şi editorialist a scris multe romane celebre, Zile Birmaneze, O Gură de Aer sau Ferma Animalelor, dar de departe cea mai cunoscută creaţie rămâne 1984. Scris în 1948 şi tipărit în 1949, romanul descrie efectele dezastruase survenite de un regim totalitar de-a lungul anului 1984. După publicare cartea a fost considerată un S.F., creaţie fictivă, însă în anii '80 a fost cenzurat şi interzis pe piaţă, atât în Europa, cât şi în unele state din America. Merită menţionat şi personajul principal din umbră a cărţii, Fratele Cel Mare, masca sub care Partidul se prezintă lumii întregi. Este oare vorba de dictatorii comunişti sau cel nazist? Un lucru este cert, că i-a insprat pe realizatorii reality-show-ului Big Brother să pună bazele în 1999 primei emisiuni de acest tip.
Ray Nelson în povestirea Ora 8 Dimineaţa (Eight O'Clock in the Morning) descrie cum George Nada, un tânăr muncitor pe şantier, găseşte o pereche de ochelari de soare bizari. Ei îl pot ajuta să vadă lumea ascunsă (mesajele subliminale, planurile întunecate de dincolo). De asemenea, observă cu nemulţumire, că unii oameni pot fi detectaţi ca extratereştrii doar purtând ochelarii cu pricina. Adunând o echipă de salvatori anihilează aşa-zişii cetăţeni. Filmul inspirat din carte, regizat de John Carpenter (They Live), metaforizează extratereştrii ca francmasoneria, ce vrea să domine lumea. O scenă din filmul realizat în anul 1988, prezintă un lucrător, care uitându-se la TV, priveşte cum două turnuri se prăbuşesc. În 11 Septembrie 2001 turnurile gemene World Trade Center cad exact ca în scena respectivă.
Ce au în comun Ray Nelson şi George Orwell? Dar Jules Verne şi Morgan Robertson? Au scris cu ani în urmă despre evenimente, ce au văzut lumina zilei (cu mult) după publicarea operelor literare. Au prevăzut, asemeni unui Nostradamus.
Din punctul meu de vedere, au pus bazele psihologiei literare. Ce este psihologia literară? Pentru mine reprezintă predicţia unui scriitor în prezent asupra unui eveniment, care va avea loc. Dacă ei au reuşit să anticipeze viitorul umanităţii, înseamnă că noi putem în scris să redăm, ceea ce vrem să ni se întâmple, cum vrem să devenim, să ne schimbăm viaţa, să ne transformăm destinul. Marcus Aurelius zicea: ,,Viaţa ta este ceea ce gândurile tale o fac să fie.” Eşti sculptorul propriei tale vieţi.
Ţi-ai dorit să urci muntele Athos? Scrie şi ţi se va adeveri.
Vrei să devii un om de afacere construit sub semnul prosperităţii? Scrie şi ţi se va adeveri.
Ai vrut dintotdeauna să scri un best-seller? Scrie şi ţi se va adeveri.
Psihologia literară, din punctul meu de vedere, a deschis porţile unui nou concept - literatura viitorului. Pentru a putea fi înţeles cât mai corect, vă voi descrie o şedinţă de psihoterapie literară. În psihoterapia literară există trei elemente cheie: psihologul literar (adesea de profesie scriitor, psiholog, filozof sau actor), clientul şi scrisul. Utilizând tehnici ale psihodramei sau terapiei existenţiale, dar şi din psihanaliza clasică, clientul intră în rolul de scriitor al propriei sale vieţi. Aşezat pe divan, asemeni unei cure psihanalitice, clientul este rugat să-şi scrie pentru început trecutul, problemele pentru care a venit la cabinet. După ce termină de scris, este rugat să le citescă folosind perfectul compus (,,am fost deprimat", ,,m-am îmbolnăvit de...", ,,m-a rănit...", etc.), astfel să-şi vadă faptele din perspectiva a ceea ce a fost. Următoarea etapă este cea de conştientizare a propriului prezent, perspectiva aici şi acum. Întrebări precum: Unde eşti aici şi acum?, Ce vezi aici şi acum? sau Cu cine vorbeşti aici şi acum? ajută la revenirea pe plan real. După ce psihologul se asigură să este suficient de conştient îl induce într-o semihipnoză, unde îl roagă ca, folosind pixul şi hârtia, să-şi noteze ce vrea să obţină în viitor. Ce vrea să-şi transforme? Cum vrea să se transforme? Dacă îl ajută redarea zilei, lunii şi anului, în care vrea să ajungă aşa, să scrie. Aceasta este perspectiva atunci şi acolo. Clientul poate fi tentat să scrie lucruri, pe care nu le va putea obţine niciodată (ex. să ridice o maşină sau o greutate de-o tonă). Îl lăsăm să scrie absolut tot ce vrea, dirijându-l într-o direcţie optimistă. Este un brainstorming. După ce consideră că a sfârşit de scris sau nu mai vrea să noteze ceva, îl aducem în prezent. Discuţia referitor la ce a scris poate avea loc în prima şedinţă sau în următoarele. O şedinţă de psihoterapie literară este de două ore. Psihoterapia literară previne sau vindecă boli ca depresia, balbismul, cazurile-limită, disgrafia, dislexia, diabetul, cancerul sau anorexia. Cheia, ca în orice terapie, se află în mâna clientului.
Literatura viitorului este sau poate fi tema pentru acasă a clientului. De a-şi completa într-un caiet ce vrea să obţină în viaţa lui. Este rolul scriitorului. Aici şi acum scrie despre ceea ce vrea să primească pe viitor. De asemenea, poate fi aplicat mai ales artiştilor.
Ce boli tratează psihoterapia şi consilierea literară?
Inainte de a teoritiza despre noul curent literar-terapeutic, tin sa precizez ca studiile mele (momentan neaprofundate) arata ca unele din psihopatologiile urmatoare le poate vindeca. Daca am omis sau ar mai fi de adaugat altele, astept propuneri si rectificari.
1. Depresia
De exemplu, depresia, ,,in literatura psihanalitica de specialitate perturbarea oralitatii este adesea incriminata ca determinant principal al turburarii depresive nevrotice”. Psihoterapia si consilierea literara are capacitatea de a transmite informatiile nu doar in scris, ci mai ales oral. Modalitatea si tonul cu care psihologul citeste textul il motiveaza pe clientul aflat in terapie sa-si constientizeze reactiile eronate. As alege ca texte literare fie Mihai Eminescu, ,,Fiind baiat paduri cutreieram”, Tudor Arghezi, ,,Ion Ion”, Nichita Stanescu, I.L. Caragiale, ,,Vizita”, etc.
Depresia este urmarea unui conflict de agresiuni intrasistemice intre o anumita reprezentanta a sinelui , si anume, Supraeul (constiinta) si restul Eului. Hotarator este ca acest conflict sau lupta se incheie negativ pentru Eu, iar cel care pierde, Eul, depune armele. Exemplar pentru un asemenea comportament este “Iona” de Marin Sorescu, care poate nu doar sa fie citit si analizat intr-o abordare psihanalitica, dar si intr-un joc de rol ca psihodrama.
Freud scria: ,,Ne-am dat seama ca autoreprosurile cu care melancolicul se chinuie fara mila, se adreseaza de fapt unei alte persoane, obiectului sexual, pe care l-a pierdut sau de care a fost devalorizat prin vina sa. De aici putem concluziona ca melancolicul si-a retras libidoul din obiect, dar printr-un proces pe care trebuie sa-l numim ,,identificarea narcisica” obiectul s-a introiectat in Eu, ca si cum ar fi fost proiectat asupra Eului”. Utilizand George Cosbuc, ,,Iarna pe ulita”, el isi poate schimba comportamentul cu ajutorul versurilor din poezie.
2. Balbismul
Ca urmare a esecurilor relationale repetate, persoana balbaita dezvolta sentimente de neputinta, de frustrare sau de disperare care dauneaza competentelor sale de comunicare si genereaza o anxietate sociala semnificativa. Pentru asta exista ,,Doua loturi” de I.L. Caragiale sau orice poezie de Vasile Alecsandri.
Abilitatile sociale permit dezvoltarea capacitatii de a se afirma, dar si de a invata cum sa devina empatici in relatie cu interlocutorul. Empatia le permite persoanelor afectate sa se simta mai in largul lor intr-un schimb verbal si sa evite in acest fel confruntarea de care se tem adesea. De asemenea, ,,Fabula” de Urmuz.
Balbismul afecteaza 1% din populatia globului, indiferent de nationalitate, apartenenta culturala sau sociala. In Franta exista 600.000 de persoane care se balbaie. Pentru corectarea defectului este important de repetat alaturi de client poezii sau proza scurta. Indicat ar fi Mallarme, Ioan Slavici, Barbu Delavrancea, dar si ,,Craii de Curtea-Veche” de Mateiu Caragiale.
3. Cazurile-limită
La origine, cazurile-limita desemnau o zona intermediara insuficient cunoscuta de stari ,,pseudo-nevrotice” prin care analistii intelegeau fie niste psihoze camuflate sau psihoze latente, fie niste stari aflate la frontierele psihozei – de fapt, ale schizofreniei. Cazul “Palnia si Stamate” de Urmuz trebuie bine analizat inainte de a lua decizia de a fi pus ,,pe divan”.
Poate ca trebuie sa ne aprofundam diferentierile. Diviziunea intre realitatea interna si realitatea externa este fundamentala, dar si imprecisa. Realitatea interna nu este exclusiv realitatea dorintei , este si realitatea corpului ca loc al trebuintei. De asemenea, realitatea externa nu este univoca. Propunem sa deosebim, in cadrul realitatii externe, realitatea sociala si realitatea fizica. Eseurile lui Lucian Blaga, Albert Camus, J.P. Sartre sau “Jocul cu margelele de sticla” de Hermann Hess.
Aceste cazuri se situeaza intre nevrozele clasice si psihozele dovedite: la frontiera. Caci limita desemneaza faptul ca linia fragila care desparteinteriorul de exterior, Eul de Altul, este nesigura. De aici, o perturbare a identitatii personale, un dureros sentiment de vid, o aspiratie spre nimic. Psihoterapeutul si consilierul literar va trebui sa abordeze clientul lecturandu-i din ,,Oedip Rege” de Sofocle sau ,,Hamlet” de William Shakespeare.
Din punctul meu de vedere, cazurile-limita cer o lectura limita, intrucat creatii filozofice, precum Frederich Nietzsche sau poezii de George Bacovia, au riscul de a adancii simptomele bolii.
4. Autismul
Termenul autism (gr. Autos – insusi) a fost introdus la inceputul secolului XX de Bleuer, care il defineste ca pe o ,,detasare de la realitate, insotita de o predominare a vietii interioare”.
Pana in prezent nu s-a descoperit o cauza specifica a autismului. Exista insa suficiente dovezi stiintifice care atesta faptul ca simptomele autismului au multiple cauze de natura neurobiologica.
Greu de crezut ca se poate utiliza ca tehnica sau ca abordare psihoterapia si consilierea literara in cazurile autismului, intrucat subiectul principal este lumea tactilo-imaginativa a copilului sau adultului bolnav. O eventuala modalitate ar fi transpunerea experientiala in terapia literara. Important este sa fie personaj din textul prezentat.
Activitatile propriu-zise se desfasoara sub forma unui sistem de intalniri structurat intr-o unitate educationala formata din mai multe ateliere, care pot fi introduse in proiectul anual de activitate al dirigintelui.
In final, precum a fost indicat mai devreme, intarirea permanenta si concreta a informatiei prin fotografii sau texte cu un grad practic, cu instructiuni sau alti factori ar putea, astfel, ajuta de a clarifica situatii cand instructiunile verbale singure ar fi incomplete, reducand nevoile de discursuri steretipale sau intrebarile repetate.
5. Disgrafia şi dislexia
Ce este disgrafia?
DISGRAFÍE s.f. (Med.) Perturbare patologică a scrisului, care se deformează devenind neciteț. – Din fr. dysgraphie.
Ce este dislexia?
DISLEXÍE, dislexii, s. f. (Med.) Tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc. – Din fr. dyslexie.
In analiza tulburarilor limbajului, in general, si a celor de scris-citit, in special, un interes deosebit a suscitat rolul jucat de dominanta cerebrala la care ne-am referit ca factor etiologic in deficientele grafiei si ale lexiei. Intr-un studiu efectuat de noi am surprins o serie de caracteristici cu implicatii complexe in producerea tulburarilor de limbaj si pe care le mentionam, in continuare, deoareceele prezinta interes nu numai pentru cunoasterea specificitatii evolutiei disgrafiei-dislexiei, dar si pentru diagnoza si terapia recuperatorie logopedica.
Psihopedagogul/psihoterapeutul literar are posibilitatea aici sa lucreze in colaborare cu logopedul sau sa detina cunostiinte aprofundate de logopedie.
Pentru psihoterapia si consilierea literara o modalitate eficienta ar fi citirea in fata oglinzii a textului (la inceput cu un grad usor, cum ar fii poetii Vacaresti, apoi un grad mediu, poezii de Grigore Alexandrescu, Alphonse de Lamartine, poemele lui Alfred de Vigny, si in final, cu un grad mai ridicat de dificultate, Ion Heliade-Rădulescu si poemul ,,Anatolida sau Omul si fortele”, Nichita Stănescu, „Scrisul”, ,,Arta scrisului”).
6. Sindromul Alzheimer
Desi nu obisnuiesc sa accesez internetul in elaborarea unui studiu, am sa fac o exceptie prin a spune ca cea mai buna definitie am intalnit-o (de data aceasta pe un site) http://www.alzheimertm.ro/index.php?mv=1&lang=RO :
,,Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă cu trăsături caracteristice clinice şi patologice. Face parte din marea familie a demenţelor, care au ca trăsătură comună tulburări ale memoriei – în mod obişnuit este afectată înregistrarea, înmagazinarea şi reproducerea informaţiilor noi şi apare un deficit de gândire. În mod particular, ea include prezenţa demenţei, debut progresiv şi degradare lentă a funcţiilor creierului.”
In cazul persoanelor bolnave de Alzheimer consilierea si psihoterapia literara ii ajuta in memorarea cuvintelor si textelor din beletristica. Piesa literara ,,Titanic Vals” de Tudor Musatescu sau fragmente scurte din ,,La Medeleni” de Ionel Teodoreanu sunt cateva mostre potrivite.
Ce exemple practice de cazuri pot relata?
Cazul ce urmeaza este fictiv. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.
Incepand de anul trecut pana in prezent si in continuare, scriu un roman intitulat Psihoterapia Literara. Cazul Lesbiman, unde personajul principal, Alex Van O., este client de-a lungul unor sedinte de psihoterapie literară. Cartea sper să apară in librariile romanesti anul viitor.
Iata, in final, un capitol in avanpremiera:
,,Ii placu mai ales tonul cu care il pronuntase el, linistit, neostentativ, incepu sa soarba cu inghitituri mici, ca o doamna, bautura rece, care i se paru la fel de placuta sau poate chiar mai placuta decat prima.”
(Irwin Shaw; Om bogat, om sarac)
Unele carti se citesc… altele se traiesc in timp ce se citesc. Din a doua categorie face parte si romanul Agapa absolventilor de Franz Werfel.
,,Despre ce vom vorbi aici si acum?”, dezvirginez mutenia in care se adancise.
Atentia axata pe aici si acum echilibreaza (nu doar) in psihoterapia literara emotiile prezentului. Clientul, chiar si in situatia de a fi pacient, are o nevoie sa se inradacineze cu ceea ce se intampla in momentul actualului.
,,Vreti sa va zic un banc?”
,,Te ascult.”
,,Un barbat cu fobie de caini de indata ce zareste un caine vagabond se fereste de acesta pe cat posibil. Cainele gandeste: Ai naibi purici!”
Radem in hohote. Cand se mai domoleste, nu ezit sa incep interpretarea:
,,In urma povestii umoristice in ce categorie te-ai clasa?”
,,Cea de barbat, de caine sau de purice?”, mediteaza cu voce tare. ,,Depinde adesea cu ce ne confruntam.”
,,Care este frica ta cea mai mare?”
,,De a exista o persoana deasupra mea!”, izbucneste fara sa treaca prin filtrul gandirii.
Instanta ar condamna Supraeul, eu in schimb lucrez la Sinele lui Alex.
,,Doamne, ce-am spus!?”
,,Te las sa reformulezi, iar de te tenteaza sa rectifici, esti invitatul meu.”
,,Atitudinea de inferioritate, de invins, ma face uneori sa vad lucrurile intre alb si negru.”
Notez pe o foaie velina fraza lui...
,,Reciteste ce-ai marturisit mai devreme.”, intinzandu-i foaia.
,,Dar stiu ce am zis.”
,,Aplica si vei intelege.”, suna ca un motto desprins parca din psihologia experimentala a lui Pavlov, insa si terapia literara e la fel de practica.
,,Regret spusele mele.”
,,Vrei sa depasesti momentul?”
,,Da.”
,,Citeste-te pe tine insuti.”
,,Atitudinea de inferioritate, de invins, ma face uneori sa vad lucrurile intre alb si negru.”
,,Acum rupe foaia.”
A rupt bucata cu bucata.
,,Relaxeaza-te, apoi gaseste un banc ce ironizeaza lucrurile intre alb si negru.”
,,Un pesimist si un optimist pe sinele unei linii ferate; in timp ce venea trenul optimistul ii spune pesimistului:
- Viata este atat de frumoasa! Si ce frumos e soarele pe cerul vesel!
Pesimistul ii raspunde:
- Totul este intunecat si trist, deloc vesel.
Conducatorul de mare viteza surade:
- Ce fraieri sunt astia de nu se dau la o parte.”
Radem in hohote. Cred ca mai cu pofta decat inainte.
Autoironia l-a ajutat sa-si depaseasca un complex.
Ii recit din memorie:
,,Rasul meu parca fusese o samanta pusa sa rodeasca si care incoltise acum in multe gatlejuri. Acel acces al meu de ras spontan reusise sa doboare autoritatea lui Adler, in fata caruia se plecase pana si severul profesor.”
Spus fara a fi citit, fragmentul din Agapa absolventilor are o nota mult mai realista.
Alfred Adler s-ar fi simtit cu musca pe caciula, in ciuda faptului ca personajul din text este ,,al nostru coleg, Franz Adler”.
Impresile echilaterale sunt intarite si de pozitia psihologului fata de client in psihoterapia noastra, de aceea ambii suntem asezati pe fotoliu.
Ca sa continui linia formala, repet ca alegerea unui citat este fundamentala, baza temeliei psiholiteraturii. Un alt fragment din carte, de exemplu:
,,De ce? Explicatiile ulterioare devin putin plauzibile. Incerc sa fiu cat mai sincer posibil cu mine insumi. Opozitia mea sa fi fost, oare, provocata de faptul ca vedeam in Adler evreul, asadar rasa de la care acceptam cu placere totul, in afara de superioritate?”
ar putea instiga pe unii oameni de a discrimina, rasism.
Bibliografie:
1.Chassey, Juliette de & Brignone, Sylvie, Terapia comportamentala si cognitiva a tulburarilor de ritm si fluenta, editura Polirom, 2008, Iasi;
2.Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX), editie Revazuta si Adaugita, Academia Romana Institutul de Lingvistica ,,Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, editura univers enciclopedic gold, 2009, Bucuresti;
3.Green, Andre, Psihanaliza cazurilor-limita, editura Trei, 2006, Bucuresti;
4.Holdevici, Irina, Psihoterapia de scurta durata, editura Dual Tech, 2004, Bucuresti;
5.Howlin, Patricia, Autism and Asperger Syndrome preparing for adulthood, second edition, Routledge Taylor & Francis Group, 2004, London and New York;
6.Werfel, Franz, Agapa absolventilor, editura Univers, 1988, Bucuresti;
7.Lauteslager, Peter E. M., Copiii cu sindrom down, Dezvoltare motorie si interventie, editura de Sud, 2005, Craiova;
8.Peeters, Theo, Autismul, Teorie si interventie educationala, editura Polirom, 2009, Iasi;
9.Shaw, Irwin, Om bogat, om sarac, volumul I, editura Adevarul, Colectie Biblioteca Adevarul, 2010, Bucuresti;
10.Smith, Tom, A trai cu sindromul Alzheimer, Abateri de la normalitatea cerebrala, editura Antet, 2005, Filipestii de Targ, Prahova;
11.Stiemerling, Dietmar, 10 abordari psihoterapeutice ale depresiei, editura Trei, 2006, Bucuresti;
12.Tinica, Silvia (coordonator), Repere in abordarea copilului ,,dificil”, Instrument de lucru pentru cadre didactice si consilieri, editura Eikon, 2004, Cluj-Napoca;
13.Verza, Emil, Disgrafia si terapia ei, editura Didactica si Pedagogica, 1983, Bucuresti;
Bibliografie virtuală
14. http://www.alzheimertm.ro/index.php?mv=1&lang=RO
15. http://literaturaviitorului.blogspot.com